Poteca spre fericire prin meditatie!
08 Sep 2011 6 comentarii
Stau si ma intreb care este poteca spre fericire?Ce inseamna fecicirea? Care este formula magica? De unde o luam? Cat costa? Foamea si setea dupa fericire este comuna oamenilor, dar, din pacate, nu detinem secretul dobandirii ei, sau chiar fiind fericiti, nu avem puterea de a pune stapanire pe ea. Pentru a ajunge la fericire , avem nevoie de intelepciune si tarie, calitati care pot fi dobandite prin stapanire de sine si
auto-control.Poate avem nevoie de oameni? Sau de bani? Sau de meditatie? Sa cauti azi pacea interioara este un adevar care te separa de multime in secunda doi. Stapanirea de sine este cea care ne ajuta sa ne organizam si sa ne adunam puterile imprastiate in toate directiile, crescandu-ne astfel puterea gandului si a faptei. Omul nu este cu nimic diferita de natura dumnezeiasca. Diferenta este aparenta si depinde numai de capacitatea noastra de a fi constienti de identitatea acestora. Materia (trupul, suflul vital, mintea, intelectul) lupta pentru a nu-si pierde suprematia asupra
omului si cu cat castiga mai mult teren, cu atat ne indepartam de Adevar. Meditatia este unirea sinelui individual, finit (a sufletului fiecaruia) cu Sinele Suprem, infinit, Dumnezeu.Oare mai credem azi in Dumnezeu? Fericirea este strans legata de aceea entitate numita Dumnezeu? Ea este constientizarea suprematiei spiritului asupra materiei. Nu exista nici un miracol, nu este nimic extraordinar, este pur si simplu unirea a doua lucruri, dintotdeauna de aceeasi natura (dumnezeiasca),
asemenea unirii valurilor oceanului cu insasi oceanul. Hai sa meditam! Cand meditam?
Momentele cele mai potrivite pentru meditatie sunt cele in care noaptea se
intalneste cu ziua si ziua cu noaptea, momentele crepusculare. S-a constatat ca acestea sunt perioadele cele mai linistite ale zilei, dimineata foarte devreme si dupa-amiaza, la caderea serii. In aceste perioade, corpul si mintea sunt inclinate spre repaus. O regula importanta este aceea ca inainte de meditatie nu trebuie sa mancam.
In ce pozitie meditam? Pozitia aleasa pentru meditatie trebuie sa fie confortabila, sa nu produca dureri fizice sau tulburari mentale. Exista diferite tipuri de posturi, iar ele pot fi insusite corect, si fara indrumarea unui expert. Corectitudinea pozitiei este foarte importanta; coloana vertebrala trebuie sa fie dreapta, iar muschii
abdomenului trebuie sa fie relaxati. Cel mai adesea se foloseste pozitia lotus.
Se aseaza piciorul drept, cu talpa in sus, pe coapsa stanga si piciorul stang,
cu talpa in sus, pe coapsa dreapta. Daca aceasta pozitie este imposibil de executat, se poate folosi lotusul pe jumatate: piciorul stang pe sol, iar piciorul drept pe coapsa stanga. Trebuie sa se aiba grija ca genunchii sa fie amandoi sprijiniti pe sol, coloana vertebrala trebuie sa fie foarte dreapta,
prin cambrura regiunii lombare. Daca aceasta nu este posibil, se recomanda asezarea pe o perna care va inclina corpul in fata si va ajuta la sprijinirea genunchilor pe sol. Pozitia poate fi dificila la inceput, dar incomoditatea sau durerile dispar prin practica. Daca aceste doua pozitii sunt absolut imposibile,
se poate sta pe un scaun, avandu-se grija ca spatele sa nu se sprijine de
speteaza, coloana sa fie perfect dreapta, picioarele atingand solul. Pentru
toate pozitiile prezentate, capul trebuie tinut drept, abdomenul – destins. Mana stanga, cu palma in sus, se aseaza, relaxata, in palma mainii drepte, coatele nu trebuie lipite de corp. Gura este inchisa, buzele sunt in contact, destinse, limba trebuie sa atinga cerul gurii. Ochii se inchid, dar in cazul in care starile de somn nu pot fi controlate, se recomanda ca ochii sa ramana deschisi,
privirea pastrandu-se fixa, nelegata de nici un obiect. Intreaga greutate a
corpului trebuie lasata pe sezut si astfel coloana vertebrala va fi, in mod
natural, dreapta. Pozitia corpului influenteaza atitudinea spiritului.
Rugaciunea . Pentru ca cel care se aseaza in meditatie sa-si gaseasca linistea, el trebuie
sa inceapa printr-o rugaciune. Omul nu traieste izolat si toate cele ce il inconjoara au o influenta asupra sa. Tocmai de aceea, Swami Vivekananda, un mare mistic indian, ne sfatuieste sa repetam mental urmatoarea rugaciune:
Fie ca toate fiintele sa fie fericite!
Fie ca toate fiintele sa fie linistite!
Fie ca toate fiintele sa fie binecuvantate!
Rugaciunea se imprastie, mental, in cele patru zari, si astfel cel care
mediteaza se poate simti inconjurat de liniste. Suflul vital
Cu degetul mare al mainii drepte se astupa nara dreapta si se inspira prin nara
stanga, dupa capacitate, apoi aerul inspirat se expira prin nara dreapta,
astupandu-se nara stanga cu degetul aratator al mainii drepte. Din nou, inspirand prin nara dreapta, dupa capacitate, se astupa nara stanga, apoi se expira prin nara stanga, astupandu-se nara dreapta. Acest exercitiu se continua de trei-cinci ori si ajuta la purificarea canelelor centrilor nervosi.
Practicarea exercitiului este absolut importanta si pregateste pasul urmator -
controlul suflului vital. Produs prin respiratie, suflul vital este cel care mentine corpul si intregul
univers. Gandul este cea mai subtila actiune a suflului vital. Daca suflul vital
este bine dirijat, poate duce la inaltarea mintii inspre partea sa
superconstienta. Exercitiul continua: se repeta de patru ori cuvantul OM (ooooom), inspirand si
expirand. Ritmic, urmarind respiratia, cuvantul iese si intra in corp prin
expiratie si inspiratie, pana ce se ajunge la sentimentul ca intregul corp este
umplut de el. Astfel, se ajunge la relaxarea sistemului nervos si muscular si se
simte linistea patrunzandu-te. Respiratia se reia: se inspira incet prin nara
stanga si mintea se concentreaza la patrunderea aerului in corp, urmand, cu
ochiul mintii, traiectoria acestuia de-a lungul partii stangi a coloanei
vertebrale, coborand spre baza ei. La baza coloanei vertebrale se afla un punct
care constituie centrul energiei spirituale latente. Aici se opreste respiratia
pentru o scurta vreme. Tot cu ochiul mintii iti imaginezi apoi cum “apuci”
suflarea pastrata in acel centru si o ridici in sus pe partea dreapta a coloanei
vertebrale prin expirarea aerului pe nara dreapta. Procedeul se repeta cu
inspiratia prin nara dreapta. Aerul intra in corp, coboara pe partea dreapta a
coloanei vertebrale, stationeaza la baza ei, apoi o trimiti in sus pe partea
stanga a coloanei vertebrale spre nara stanga, expirand. (Nu uitati: la
inspiratia prin nara stanga se inchide nara dreapta cu degetul gros al mainii
drepte si la expirarea aerului prin nara dreapta, se blocheaza nara stanga cu
degetul aratator al mainii drepte.) La inceput, se inspira numarand patru
secunde, se mentine respiratia saisprezece secunde si se expira in opt secunde.
Imaginatia are un rol foarte important. Respiratia trebuie urmarita cu ochiul
mintii si la mentinerea ei pentru cele saisprezece secunde se concentreaza
mintea in centrul energiei spirituale de la baza coloanei vertebrale. Exercitiul
se face de patru ori, de fiecare data cand te asezi in meditatie. Practicarea
acestui exercitiu nu prezinta pericole. La terminarea lui simtim un fel de
liniste, iar in timp, prin trezirea energiei spirituale latente, situate la baza
coloanei vertebrale, mintea ne va dezvalui Cunoasterea de Sine. Bineinteles ca
toate aceste efecte nu vor apare de la inceput, deoarece la inceput suntem
foarte preocupati a pastra numaratoarea, sau a ne pastra o pozitie cat mai
corecta. Prin practica insa, totul va intra in obisnuinta, si abia atunci vor
apare si aceste rezultate.
Concentrarea
Concentrarea este pasul urmator si presupune pastrarea mintii intr-un singur
punct. Imaginatia este foarte importanta. Concentrarea este incercarea de a
mentine mintea cat mai mult asupra unui obiect ales. Folosindu-ne imaginatia,
putem incerca cateva exercitii de concentrare:
– Cu ochii mintii, iti imaginezi o floare de nufar plasata in inima. Nufarul
este plin de lumina. Fixarea mintii pe nufarul inimii, sau in centrul din varful
capului, este ceea ce se numeste concentrare. Cand mintea ramane intr-un singur
loc, devenindu-i salas, cand toate valurile de ganduri dispar si exista doar un
singur gand, apare meditatia.
– Imagineaza-ti o floare asezata la cativa centimetri deasupra capului, in
mijlocul caruia exista “virtutea”, iar petalele sale sunt “cunoasterea”…
Imagineaza-ti ca in interiorul ei se afla Cel din Aur, Atotputernicul, cel de
neexplicat, al carui nume este OM si care este inconjurat de lumina
stralucitoare. Mediteaza la acesta.
– Gandeste-te la spatiul inimii tale, in mijlocul caruia se afla o flacara.
Inchipuieste-ti ca acea flacara ar fi propriul tau suflet, iar inauntrul acestei
flacari exista un alt spatiu, stralucitor, Sufletul sufletului tau, Dumnezeu.
Mediteaza la acesta.
Atunci cand mintea poate fi mentinuta intr-un singur punct, apare puterea
mintii de a “se scurge” neintrerupt inspre acel obiect. Cand aceasta “scurgere”
a mintii este neintrerupta pentru o anumita perioada de timp, mintea nefiind
atrasa de alte obiecte exterioare (de exemplu sunete), se ajunge la cel mai
inalt stadiu in meditatie. Este momentul contopirii mintii cu obiectul de meditatie si cu insasi meditatia. Atunci cand mintea este fixata asupra obiectului de meditatie “ca flacara ce nu
se clinteste la adapost de vant”, se simte o energie care se revarsa asupra ei
asemenea unei scurgeri neintrerupte de ulei. Chiar daca la inceputul meditatiei,
mintea colinda in toate directiile, iar gandurile par a fi nesfarsite, in timp,
privindu-le, ele dispar. Nu trebuie sa te opui gandurilor, dar din nemultumirea
de a nu putea ajunge la concentrare, aduna-ti puterea de a te stradui mai mult.
Fundul oceanului nu poate fi vazut daca suprafata acestuia este acoperita de
valuri, daca apa este murdara sau agitata. Fundul oceanului este propria noastra
natura, sinele; oceanul este mintea, iar valurile sunt gandurile. Omul nu poate
intra in posesia posibilitatilor sale latente pana ce nu devine constient de
adevarata sa natura, de sinele launtric, picatura a divinitatii. Atata vreme cat
cautarile noastre se indreapta numai in afara fiintei noastre, ignorand factorul
vital al existentei noastre, nu exista nimic care ne poate “hrani” sau sustine.
In permanenta trebuie sa ne amintim ca suntem in legatura directa, chiar daca
insesizabila, cu “camara” energiei intregului univers. Omul care a dobandit
controlul asupra suflului sau vital va indeplini lucruri marete in timp foarte
scurt si cu eforturi mici.
Comentarii recente